Seniorul vorbește cu entuziasm despre tărie, dar nu despre a lui însuși, ci despre tăria lui Dumnezeu, despre care trebuie să audă și generațiile tinere:
„Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrâneți cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum, și puterea Ta neamului de oameni care va veni!” (Psalmi 71:18)
„Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; și lucrul cu care se mândrește omul în timpul lor nu este decât trudă și durere, căci trece iute, și noi zburăm.” (Psalmi 90:10)
„Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrânilor sunt perii albi.” (Proverbe 20:29)
„Nu mă lepăda la vremea bătrâneții; când mi se duc puterile, nu mă părăsi!” (Psalmi 71:9)
„Perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găsește pe calea neprihănirii. ”(Proverbe 16:31)
„Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea. Nu vârsta aduce înțelepciunea, nu bătrânețea te face în stare să judeci.” (Elihu, în Iov 32:8-9)
„Vei intra în mormânt la bătrânețe, ca snopul strâns la vremea lui.” (Iov 5:26)
Seniorul este plin de viață și de încredere în Dumnezeu, lăsând o moștenire puternică generațiilor care vin după el:
„Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, și părinții sunt slava copiilor lor.” (Proverbe 17:6)
„…până la bătrânețea voastră Eu voi fi același, până la căruntețea voastră vă voi sprijini. V-am purtat, și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc.” (Isaia 46:4)
„Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos. El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile.” (Filipeni 3:20-21)
„Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuiește-l ca pe un tată; pe tineri sfătuiește-i ca pe niște frați; pe femeile bătrâne, ca pe niște mame; pe cele tinere, ca pe niște surori, cu toată curăția.” (1 Timotei 5:1-2)
„Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătați, sănătoși în credință, în dragoste, în răbdare. Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să învețe pe alții ce este bine, ca să învețe pe femeile mai tinere să-și iubească bărbații și copiii; să fie cumpătate, cu viața curată, să-și vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaților lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.” ( Tit 2:2-5)
„Ei aduc roade și la bătrânețe, sunt plini de suc și verzi…” (Psalmi 92:14)
„De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. Căci întristările noastre ușoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă.” (Geneza 21:1-2)
Vârsta bătrâneții este o realitate a vieții. Cei care ajung la ea sunt chemați să trăiască o viață specifică unui senior care a umblat cu Dumnezeu și care încă mai umblă cu Dumnezeu, spre slava lui Dumnezeu, pentru binele lui personal și în vederea mărturiei pe care o lasă generațiilor de oameni de după el.
„Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea.” (Psalmul 37:25-26)
(publicat în Broșura duminicală ECOU a Bisericii BETLEEM, nr. 31, pp.4-5